UNNPR despre "Costul barierelor administrative la intrarea în pieţe" din Economistul

Comunicat UNNPR din 7 iunie 2011

Cu privire la articolul Costul barierelor administrative la intrarea în pieţe, publicat in revista « Economistul» de către Andreea Curelea, Andreea Martinovici si Monica Somandroiu, UNNPR face următoarele precizări:

Articolul debutează cu prezentarea unor date si informaţii preluate din Rapoarte ale Băncii Mondiale, pentru a ilustra apoi barierele administrative ce stau in Romania in calea dezvoltării mediului de afaceri cu trei exemple, dintre care, cel puţin unul, nefericit ales: asa-zisa „piaţă a cabinetelor notariale".

Trecerea de la problemele reale prezentate in Rapoartele Băncii Mondiale cu privire la constrângerile administrative la înfiinţarea sau lichidarea unei firme, la falsa „problemă notarială" este cu atat mai surprinzătoare cu cat notarii publici nu au in competenta procedura de infiintare, modificare sau lichidare a societăţilor comerciale. Inca de acum zece ani, prin OUG nr.76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea funcţionarii comercianţilor, s-a instituit o procedura unica de inregistrare si autorizare a funcţionarii comercianţilor si a fost suprimata cerinţa autentificării actelor constitutive sau actelor adiţionale modificatoare ale societatilor comerciale. Probabil ca asa au invatat autorii articolului, in peregrinările studioase la Londra sau la Washington: ca restricţiile la intrarea in pieţe pentru agenţii economici se datoreaza notarilor publici atata timp cat infiintarea sau activitatea unei firme comerciale nu este condiţionata de proceduri notariale de autentificare (?!?).

In continuare, se afirma ca UNNPR ar stabili condiţiile de accedere la statutul de notar public, iar notarii si-ar fi elaborat singuri legea de funcţionare. Chiar daca autorii nu sunt jurişti, o lectura superficiala a reglementarilor respective, Legea nr.36 din 12 mai 1995 şi Regulamentul de aplicare a acesteia, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr.710 din 5 iulie 1995, si o logica minimala, in condiţiile in care primul birou notarial public s-a infiintat abia cateva luni mai târziu, la 17 noiembrie 1995, ar fi trebuit sa conducă la concluziile corecte, altele decât cele reţinute de autori.

Articolul devine tot mai lipsit de sens afirmandu-se ca pentru a deveni notar absolvenţii facultatilor de profil trebuie sa faca un stagiu de 2 ani si sa promoveze un examen. Perioada de stagiatura pentru tinerii absolvenţi exista in organizarea majoritatii profesiilor, tanarul absolvent avand nevoie sa acumuleze experienţa prifesionala: medici, avocaţi, arhitecti, etc., inclusiv la cele cum ar fi: judecători, procurori. Cum constituie perioada de stagiatura un instrument prin care autoritatea „controleaza intrarea si ieşirea de pe piaţa a agenţilor economici"? Care este legătură dintre comisia de „evaluare" a stagiarilor din care face parte si un reprezentant al ministerului justitiei cu agenţii economici si cum creează aceasta comisie o „povara birocratica pe care o suporta cei ce doresc sa înfiinţeze sau sa lichideze o firma"?

Sau, de fapt, ceea ce le interesează pe tinerele autoare este ignorarea oricăror reguli de pregătire profesionala? Ori „deregiementarea" promovata de dreptul anglo-saxon le este mai aproape si oricine, pregătit sau nepregătit profesional, poate îndeplini un act de autoritate publica cu importante consecinţe patrimoniale si sociale.

Din pacate, chiar autoarele sunt un bun exemplu despre incompetenţa profesională: nu stau prea bine nici cu matematica, odata ce un simplu calcul, avand in vedere doar datele prezentate in articol (total eronate de altfel) ne arata ca 2000 de notari din Romania ar reprezenta o medie de 1 notar la 20.000 locuitori, adevărat doar dacă ţara noastră ar avea 40 milioane de locuitori ...

Orice minima decenta profesionala trebuia sa oblige semnatarii articolului sa solicite informaţii corecte de la organizaţia profesionala a notarilor publici. Atunci ar fi aflat, de pilda, ca Romania se afla intre primele locuri in Europa la numărul de notari raportat la numărul de locuitori, cu o medie de 9,8 notari /100 mii locuitori, faţă de media europeană de 5,9 notari / 100 mii locuitori (cati sunt, de exemplu, in Austria). Pentru ca acestea sunt datele oficiale puse a dispoziţie de Raportul din 2010 al Comisiei Europene pentru Eficienţa Justiţiei - CEPEJ.

In încheierea secţiunii dedicate notarilor, autorii reiau alegaţiile din Raportul Consiliului Concurenţei din 2009, cu privire la costurile actului notarial, demontate la acea vreme de UNNPR, falsitatea susţinerilor de genul „românii plătesc de 14 ori mai mult decât în Germania" nemainecesitând noi argumente contrarii.

In conluzie, desi are pretentia unei lucrări stiintifice, iar autorii se cred cercetători, articolul respectiv nu este, din pacate, decât o noua ilustrare a dictonului Teoria sine praxis sicut rota sine axis.

Biroul de presa al UNNPR

Vezi şi alte ştiri notariale: