Lichidarea unei succesiuni

Partajul succesoral este operaţiunea de înlocuire a drepturilor de proprietate exclusivă care a aparţinut persoanei decedate prin cote-părţi abstracte ce le revin moştenitorilor. Codul civil francez face referire în art. 841, 865 şi 1392 la operaţiunile de parta1, dar nu stabileşte operaţiunile ce compun aceste mecanisme. Noul cod civil român, de asemenea, nu face nici o referire cu caracter general, în această privinţă.

Scopul partajului este ca fiecărui moştenitor sa i se determine dreptul ce-i revine. înainte de a stabili cu precizie ceea ce trebuie să primească fiecare, este convenabil a se determina drepturile fiecăruia. Operaţiunea intelectuală de determinare a drepturilor fiecăruia este adesea denumită lichidare. Cuvântul este utilizat şi în dreptul comercial, atunci când redresarea unei societăţi aflate în dificultate nu mai este posibilă: se vorbeşte de lichidarea judiciară (art. L. 622-1 şi următoarele, Codul com., Franţa; în România, Legea nr. 64 din 1995 privind reorganizarea şi lichidarea judiciare). Acelaşi cuvânt este folosit în materia divorţului, de exemplu lichidarea regimului matrimonial (Art. 320 noul Cod Civil).

Rezumând, lichidarea are în toate cazurile sensul de clarificare a masei de împărţit şi a drepturilor fiecăruia. Nuanţa semantică a cuvântului lichidare, izvorâtă din dreptul comercial, nu este exclusă: lichidarea unei
succesiuni oferă ocazia achitării pasivului. în concluzie, prin lichidare se înţeleg operaţiuni diverse care tind să clarifice masa de partajat, precum şi drepturile şi obligaţiile fiecăruia pentru a pregăti împărţirea, definite în mod expres sau la care legea civilă face doar trimitere.

în continuare, vom analiza dispoziţiile noului Cod civil, cu incidenţă asupra subiectului studiat.

Din acest punct de vedere, două texte ni se par esenţiale: art. 1114 şi 1143 din noul Cod Civil.

Alineatul doi al primului text reglementează efectul acceptării succesiunii: Moştenitorii legali şi legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia.

Textul marchează renunţarea la sistemul inspirat din dreptul roman, folosit de fostul cod civil român, în care acceptarea pură şi simplă constituia regula, iar acceptarea sub beneficiu de inventar, excepţia. Noul cod limitează îndestularea creditorilor succesorali numai la activul succesiunii. în consecinţă, deşi acceptarea beneficiară a dispărut, din punct de vedere terminologic şi procedural, orice acceptare în prisma noului Cod civil produce acelaşi efect.

Al doilea alin. al art. 1143, noul Cod Civil, face trimitere la dispoziţiile legale privind coproprietatea, pentru a determina regimul juridic al partajului3. Ajunşi aici, observăm cum art. 680, noul Cod Civil, rupe în primul său alineat cu regimul instituit de vechiul Cod civil român: după 1 octombrie 2011, partajul nu mai are un caracter declarativ, ci translativ de drepturi.

Drept urmare, la deschiderea unei succesiuni, bunurile succesorale vor fi transmise către moştenitori în sare de indiviziune. Un al doilea transfer va opera cu ocazia partajului, moştenitorilor revenindu-le drepturile asupra bunurilor care rămân în activul succesoral, după plata creditorilor.

în consecinţă, lichidarea unei succesiuni priveşte perioada cuprinsă între deschiderea acesteia şi partaj. Mai multe măsuri sunt prevăzute în acest sens.

Art. 1115 şi 1116 instituie necesitatea inventarului şi art. 1117 şi 1118, a măsurilor ce trebuie luate pentru a evita risipa bunurilor succesorale. Inspirat de Legea nr. 36 din 1995 privind notarii publici şi activitatea notarială, aceste măsuri vor fi completate de legislaţia notarială. în fapt, un proiect de modificare a acestei legi a fost publicat în octombrie, pe site-ul Ministerului Justiţiei. Art. 66 al acestui proiect propune ca după art. 81 să urmeze unul nou, art. 814, cu următorul conţinut:

Art 81 (1) Dacă legea nu prevede altfel, la cererea moştenitorilor legali şi a legatarilor, notarul poate să procedeze la lichidarea patrimoniului succesoral, la plata datoriilor înscrise către creditori, la înstrăinarea bunurilor incluse în activul succesoral sau la partajul şi la atribuirea lor către moştenitori, conform acordului acestora.

(2) Procedura de lichidare a patrimoniului succesoral va fi stabilită prin Regulamentul de aplicare a Legii

în concluzie, noul Cod civil român nu conţine deocamdată dispoziţii complete şi detaliate privind lichidarea pasivului succesoral. Acestea vor fi incluse în legislaţia notarială, modelul avut în vedere fiind art. 776-835 din Codul civil al Quebecului.

Citeşte şi alte articole din blogul notarial: