Necesitatea abordării acestei probleme decurge din existenţa unui număr din ce în ce mai mare de hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile de declarare a morţii unei persoane în care nu este precizată data morţii.
Este inutil orice comentariu legat de gravitatea unei asemenea omisiuni având în vedere că este vorba despre un element esenţial la care procedura judiciară trebuia să răspundă, dar nu mă pot abţine de la a pune întrebarea retorică de ce pentru o omisiune de o gravitate asemănătoare un notar trebuie să răspundă, uneori în toate formele reglementate ale răspunderii profesionale.

Citeşte mai mult...

Destul de des, (din păcate, mai ales în ultima vreme) notarul este pus în faţa unei situaţii, aparent fără ieşire, de a întocmi acte notariale de o importanţă majoră - de exemplu contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect bunuri imobile - pe baza actelor anterioare de dobândire ale vânzătorului asupra cărora planează (ar putea plana) suspiciuni privind legalitatea întocmirii lor sau care au un conţinut îndoielnic.

Citeşte mai mult...

Anul acesta, pe 17 noiembrie, notariatul român a sărbătorit 15 ani de la liberalizarea profesiei noastre. Din 1995, de când ne exercităm atribuţiile cu care suntem învestiţi de autoritatea publică sub forma unei profesii liberale, ne asumăm rolul de reper al siguranţei juridice şi al stabilităţii pentru cetăţenii României într-o perioadă istorică dificilă pentru întreaga societate. De 15 ani, de când avem o lege organică a noastră, consiliem competent şi imparţial cetăţenii şi familiile acestei ţări, nevoiţi să facă faţă unui context legislativ în continuă schimbare. De multă vreme suntem parteneri ai statului, garantând prin actul nostru autentic siguranţa raporturilor juridice dintre particulari. Mai mult, contribuim prin munca noastră la aplicarea legii, ţinem registre de importanţă naţională, luptăm împotriva spălării banilor, colectăm impozite pentru tranzacţiile pe care le acompaniem, contribuim activ la fundamentarea proceselor de legiferare de la Bucureşti şi Bruxelles, prevenim conflictele, degrevând în acest fel instanţele. Suntem, deci, alături de instituţiile acestei ţări şi facem în fiecare zi legătura între ele şi cetăţeni. 

Citeşte mai mult...

Pentru a spulbera - cel puţin în această privinţă - mitul „actelor-tip" pe care notarul nu face altceva decât să le semneze, se poate observa cu uşurinţă complexitatea activităţii de consiliere pe care notarul redactor al mandatului trebuie să o desfăşoare. El trebuie să desluşească nu numai actul juridic pe care mandantul doreşte să-1 încheie - nu credem că am exagerat atunci când am folosit verbul "a desluşi" căci în multe cazuri, exprimarea mandatului în termeni comuni poate crea reale dificultăţi de înţelegere - ci, după cum am observat, chiar cele mai mici amănunte ale acestuia, clauze, situaţii, ipoteze, la care mandantul dacă nici măcar nu s-a gândit până în acel moment, trebuie să fie pus în situaţia să o facă.

Citeşte mai mult...

Cauza pe care o are în vedere orice vânzător presupune ca, în schimbul transmiterii dreptului de proprietate, să obţină de la cumpărător o contraprestaţie - preţul. Este important de reţinut şi ideea exprimată în literatură potrivit căreia, în contractele sinalagmatice obligaţia fiecărei părţi nu îşi are cauza în obligaţia cocontractantului, ci în executarea acesteia. De aceea, o primă problemă este aceea de a şti dacă mandatarul vânzătorului poate consimţi ca preţul/parte din preţ să fie plătit la termen sau este obligat să se asigure că preţul se achită integral în momentul întocmirii vânzării? Din punctul de vedere al intereselor vânzătorului, se poate spune că acesta identifică realizarea vânzării cu încasarea preţului? îşi îndeplineşte mandatarul integral misiunea dacă doar consimte la transferul dreptului de proprietate, fără să primească concomitent şi preţul?

Citeşte mai mult...

• Contractul de donaţie face parte din acele contracte în care cauza obligaţiei este complexă, deoarece considerarea persoanei donatarului face parte integrantă din manifestarea de voinţă a domtoi~ului, neputând fi detaşată de aceasta. Aşadar, având în vedere caracterul intuitu personae al contractului de donaţie nu se poate concepe ca persoana donatarului să fie lăsată la alegerea mandatarului. Intenţia de a gratifica aparţine donatorului în exclusivitate şi se integrează voinţei acestuia, nu a mandatarului. Dacă în contractele cu titlu oneros, persoana cocontractantului nu prezintă relevanţă, în contractele cu titlu gratuit aceasta este esenţială (amintim al.2 al art.954 Cod Civil, potrivit căruia eroarea asupra persoanei anulează contractul atunci când consideraţia acelei persoane a fost cauza principală a convenţiei). Mandatul dat de donator va trebui să precizeze obligatoriu persoana donatarului sau, măcar, categoria din care acesta face parte (ex: persoanele nevoiaşe dintr-o localitate, un tip de asociaţie de binefacere, etc.).

Citeşte mai mult...

In lipsa unor instrucţiuni speciale, obligaţia de a executa mandatul constă, în cazul mandatului de cumparare, în obligaţia principală a mandatarului de a încheia un act juridic prin care cumpărătorul să dobândească dreptul de proprietate deplină asupra bunului, respectiv acesta să aibă toate atributele: dispoziţia, posesia şi folosinţa. Pentru aceasta nici nu este nevoie de precizări suplimentare din partea mandantului, pentru că este lesne de înţeles că în intenţia oricărui achizitor se află nu numai dobândirea unui bun înţeleasă în sensul intrării acestuia în patrimoniu, ci şi a tuturor prerogativelor specifice titularului de proprietate. Dacă această condiţie nu este îndeplinită integral, mandatarul nu a respectat obiectul şi limitele mandatului. Pentru aceste motive, urmează să decidem că, spre exemplu:

Citeşte mai mult...