Notaries in Europe directory

Succesiunea care a rupt relaţiile diplomatice între România şi Grecia

evanghelie zappaSuccesiunile generează adeseori dispute tranşate prin procese între beneficiarii îndreptăţiţi şi cei doar pretinşi.

În cazul valorificării averii rămase de la Evanghelie Zappa s-a întâmplat mai mult: s-au rupt relaţiile diplomatice între România şi Grecia.

Iată faptele.

Un locuitor din Labova (Epir), regiune aflată până la începutul secolului XX sub dominaţia Imperiului Otoman, participă, ca atâţia alţii, la războiul grecesc pentru independenţă din 1821; după încetarea ostilităţilor, rămâne în armata regatului condus de regele Otton şi, tot ca mulţi conaţionali, se stabileşte, în 1832, în Ţara Românească, îngroşând astfel rândurile puternicei comunităţi greceşti existente aici. Ca să poată achiziţiona bunuri imobiliare în noua patrie, trebuia să obţină mica naturalizare, ipso fado, să renunţe la supuşenia de care se bucurase până atunci, adică locuitor al Imperiului Otoman de origine grecească. Pierzând protecţia consulatului grecesc, E.Z. se supunea legilor româneşti. Numai că lucrurile erau neclare din punct de vedere juridic. După 1828, Grecia, stat independent, avea consulate în Moldova şi Ţara Românească. Acestea, unite în 1859, dar rămase sub suzeranitate turcească, încercau să reducă jurisdicţia consulară la standardele la care funcţiona în restul Europei. In tot răstimpul până în 1881, când se stabilesc relaţii diplomatice greco-române oficiale, s-au produs tulburări provocate de atitudinea, uneori abuzivă, a consulatelor elene (şi a tribunalelor aferente) existente în România.

Pe acest fundal, fostul locuitor al Imperiului Otoman, naturalizat român în 1844 şi ajuns mare proprietar în Bărăgan, îşi face în 1860 testamentul. Peste doi ani, rudele îl declară nebun şi cer să fie pus sub interdicţie. Măsura însă e luată de consulatul grecesc nu de autorităţile noii sale patrii. Curatori devin fratele său Anastasie şi vărul Constantin. Acesta din urmă e şi principalul beneficiar al averii şi executor testamentar. Averea mişcătoare, independent de ascendenţi,
descendenţi sau tovarăşi de afaceri, îi revenea astfel: proprietăţile (cu nucleul principal, moşia Broşteni din judeţul Ialomiţa), cu păduri, bălţi, hanuri, atenanse, dependinţe, magazii, o casă şi hotelul Atena la Bucureşti

- toate furnizând un venit anual de 15.000 de galbeni -acţiuni la Societatea vapoarelor; apoi argintăria, numerarul, mobilele, trăsurile.

Moştenitorul era dator să împartă rudelor 30.000 lei, să asigure Eforiei filologice a şcolilor româneşti /traducere aproximativă pentru ceea ce va fi Academia Română/ o rentă anuală de 1.000 de galbeni, pentru realizarea unei gramatici şi a unui dicţionar al limbii române (dar încuviinţat şi confirmat de principele A1.I. Cuza). La fel primeau legate Comisia olimpică din Atena (1.500 de galbeni), Universitatea din Atena (100 de galbeni), ospiciul Regina Amaha, tot de acolo (100 de galbeni) şi epitropia şcolii din satul său de naştere (1.700 de galbeni).

Constantin trebuia să ridice la Atena Stabilimentul olimpic (după planurile lui E.Z. anexate la testament) iar la Trebucu (în Epir) o biserică. La Labova urma să construiască o şcoală şi s-o înzestreze, de la locuinţa cu grădină a profesorului până la bibliotecă şi material didactic. înzestrarea se verifica anual, de Buna Vestire.

Nici o proprietate existentă sau construcţie în devenire nu se putea vinde, împărţi sau ceda.

E.Z. dorea să fie înmormântat la Broşteni; după patru ani oasele să-i fie duse în grădina şcolii din Labova, iar capul la Atena, în stabilimentul ce urma să fie ridicat acolo.

La moartea lui Constantin, administrarea bunurilor rămase revenea Comisiei legatelor din Atena. Aceasta era datoare să organizeze, odată la patru ani, cu prilejul Jocurilor olimpice, expoziţii industriale şi să cumpere produse ale expozanţilor. Apoi oferea burse pentru formarea de specialişti în Europa, în sfera industriei. în fine, trimitea periodic bani şcolii din Labova.

Fiecare beneficiar primea un exemplar tipărit al testamentului. Cu supravegherea îndeplinirii lui era însărcinat guvernul grec şi consulatele greceşti din Bucureşti şi Brăila.

Testamentul, redactat în limba greacă, a avut o traducere autentificată de MAE român, abia în 1890. Stângăcia ei a contribuit la interpretările pernicioase încercate de unii beneficiari.

Amintim că E.Z. a fost un înainte-mergător în ceea ce priveşte reînvierea Jocurilor olimpice din antichitate. A început demersurile în 1859, trimiţând sume însemnate de bani la Atena, la care se adaugă cele lăsate prin testament - totul pentru reluarea tradiţiei, dar şi pentru înfiinţarea unor instituţii noi. Aşa s-a ridicat palatul care, din 1896, adăposteşte centrul de organizare a Jocurilor olimpice (datorate francezului Pierre de Coubertin, considerat începătorul lor în epoca modernă) şi parcul împrejmuitor (Zappion). într-una din coloanele sălii circulare a palatului e depusă urna cu capul lui E.Z.

Până în 1891, la moartea lui Constantin, contestă testamentul o soră, Maria şi fratele Anastasie. în 1865, ei se plâng domnitorului Cuza că fratele lor fiind alienat, nu putea testa ceva şi că averea fusese predată consulatului grecesc, fară inventar. Cei doi renunţă însă la reclamaţie. Ea, recunoscând validitatea, veracitatea şi legalitatea testamentului, iar el că a primit 15 000 lei de la Constantin.

în 1875 se dezbate succesiunea soţiei lui Anastasie. Ea lasă banii, aflaţi în mâinile nobilului Constantin, celor opt fii şi nepoţi. Aceştia aduc certificate semnate de patriarhul din Constantinopol, de preoţi şi vecini ori emanate de la Şeri Şerif, tribunalul mahomedan din Arghirocastro, că sunt locuitori ai Imperiului otoman de origine grecească (aromâni).

în 1889, fraţii Mexi, nepoţi, îl dau în judecată pe Constantin pentru că deţinea averea defunctului fără titlu.

La moartea lui Constantin, toţi beneficiarii ridică pretenţii. Procesul se deschide la tribunalul din Ialomiţa (unde se afla cea mai mare parte a averii) dar acesta se dezistă de afacere şi închide dosarul. Va fi reluat la secţia a Ii-a Tribunalului de Ilfov. Aici cererile sunt formulate astfel: Ministerul Agriculturii din România cere toate proprietăţile rămase de la E.Z. deoarece Comisia Jocurilor olimpice din Grecia, pretinsă beneficiară, e organizată după legi greceşti şi nu are existenţă la noi, deci nu poate culege o moştenire din România, nici nu poate sta în judecată în România. Apoi rudele existente la întocmirea testamentului fuseseră îndepărtate de la moştenire chiar de testator. Moştenitorii de sânge, acum în număr de 18, fac o tranzacţie spre a fi reprezentaţi solidar, deşi actele produse de ei sunt de notorietate, nu de stare civilă încât au pierdut vocaţia ereditară. Academia Română cere să i se continue subvenţia
printr-o inscripţie ipotecară asupra moştenitorilor. Statul grec cere amânarea.

Tribunalul dă câştig de cauză moştenitorilor şi Academiei şi respinge pretenţiile Ministerului Agriculturii.

în apel, avocaţii aduc argumente contradictorii, izvorâte din interpretarea, cum aminteam mai sus, statutului locuitorilor Imperiului otoman de diferite etnii. Aşa, E.Z. fusese supus otoman, la fel şi rudele lui. Când s-a proclamat statul grecesc independent nici unul nu ceruse explicit cetăţenia greacă. Apoi statul grec nu se putea substitui Comisiei olimpice, beneficiara unei cotităţi din moştenire, pe de o parte pentru că un stat nu poate deţine proprietăţi pe teritoriul altui stat decât cele ce adăpostesc misiunile diplomatice şi pe urmă acea comisie olimpică era un organism ce luase fiinţă tocmai din fructificarea testamentului. în această situaţie, testamentul devenea caduc.

Să mai adăugăm că acum apar şi câţiva moştenitori care se declară supuşi otomani.

înfierbântaţi, guvernanţii greci declară că rup relaţiile diplomatice cu România dacă nu primesc moştenirea Zappa. Ambele guverne se adresează unor jurişti reputaţi din Europa pentru desluşiri. Cel de la Bucureşti întreabă: străinii pot deţine proprietăţi în altă ţară şi atunci ce autoritate le reglementează statutul? In absenţa moştenitorilor naturali, succesiunea devine vacantă? Instituţiile pot moşteni într-o ţară străină? (E necesară o autorizaţie anume sau faptul e implicit?)

între timp, ministrul grec la Bucureşti, M. Paparigopol, îşi părăseşte postul. Peste două zile e imitat de Duiliu Zamfirescu, ministrul român la Atena. Mai mult, Grecia cere intervenţia Marilor puteri garante, semnatare ale Tratatului de la Berlin din 1878, în urma căruia fusese recunoscută independenţa României faţă de Imperiul otoman.

România aduce speţa într-un cadru rezonabil: e un proces privat, de competenţa tribunalelor româneşti nu a unui conclav internaţional. E.Z., ca să poată cumpăra proprietăţi în spaţiul românesc, a trebuit să ceară naturalizarea. Moştenitorii naturali sau testamentari (după moartea lui Constantin) lipsesc deoarece aceia care s-au prezentat în instanţă au doar acte de notorietate nu şi de stare civilă. în fine, Comisia olimpică, organism în curs de formare după moartea testatorului, nu poate fi asemuită Academiei Române, persoană morală recunoscută de statul român.

Deşi până laiirmă s-a ajuns la un modus vivendi, cu oarecari despăgubiri, relaţiile diplomatice româno-elene au rămas întrerupte între 1892 şi 1896.

Citeşte şi alte articole din blogul notarial: