Notaries in Europe directory

Evoluţia notariatului român

Anul acesta, pe 17 noiembrie, notariatul român a sărbătorit 15 ani de la liberalizarea profesiei noastre. Din 1995, de când ne exercităm atribuţiile cu care suntem învestiţi de autoritatea publică sub forma unei profesii liberale, ne asumăm rolul de reper al siguranţei juridice şi al stabilităţii pentru cetăţenii României într-o perioadă istorică dificilă pentru întreaga societate. De 15 ani, de când avem o lege organică a noastră, consiliem competent şi imparţial cetăţenii şi familiile acestei ţări, nevoiţi să facă faţă unui context legislativ în continuă schimbare. De multă vreme suntem parteneri ai statului, garantând prin actul nostru autentic siguranţa raporturilor juridice dintre particulari. Mai mult, contribuim prin munca noastră la aplicarea legii, ţinem registre de importanţă naţională, luptăm împotriva spălării banilor, colectăm impozite pentru tranzacţiile pe care le acompaniem, contribuim activ la fundamentarea proceselor de legiferare de la Bucureşti şi Bruxelles, prevenim conflictele, degrevând în acest fel instanţele. Suntem, deci, alături de instituţiile acestei ţări şi facem în fiecare zi legătura între ele şi cetăţeni. 

Ca urmare a evenimentelor istorice din decembrie 1989, s-au creat condiţiile pentru democratizarea societăţii româneşti, ţara noastră redevenind un stat de drept. Constituţia României, adoptată prin referendumul de la 8 decembrie 1991, a consacrat drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, libera dezvoltare a personalităţii umane. Aceste drepturi şi libertăţi sunt expresia principiilor din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
în acest fel, se poate afirma că, notarul contribuic la pacea socială, activitatea sa fiind pennanent legată de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Astfel, înaltul rol ce îi revine notarului, nu poate fi îndeplinit decât dacă acesta îşi exercită funcţia în mod independent, urmând ca actele pe care le întocmeşte să se bucure de credibilitate şi autoritate publică.
Actele notariale intervenite între persoane fizice sau juridice sunt întocmite de notari, ca arbitri imparţiali, care urmăresc respectarea dispoziţiilor legale, spre a fi asigurate securitatea şi stabilitatea drepturilor şi obligaţiilor asumate de participanţii la accste raporturi.
Până la adoptarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale, nr. 36 din 1995, notarii de stat, care au funcţionat până la 17 noiembrie 1995, nu-şi puteau îndeplini în mod eficient acest rol.
Din perspectivă istorică, Legea 36 a fost un act normativ care a avut ca finalitate reforma profesiei notariale în ţara noastră, prin prisma unei duble compatibilităţi. Prima se referea la necesitatea adaptării statutului funcţiei de notar public român cu realitatea socio-politică de după schimbarea de regim politic din decembrie 1989, care, prin consacrarea constituţională a protecţiei proprietăţii private, dădea o cu totul altă valoare raporturilor juridice de drept civil. în al doilea rând, prin Legea 36, profesia notarială din ţara noastră a asumat descătuşarea de forma de organizare etatică, în care funcţionase vreme de câteva decenii şi a revenit la forma originară de organizare a notariatului ca profesie liberală. Aceasta a reprezentat, totodată, o aliniere la realităţile europene în privinţa reglementării profesiei notariale în sistemele de drept civil continental.
Până la 17 noiembrie 1995, activitatea notarială a fost reglementată prin Decretul nr. 79 din 1950 şi, ulterior, prin Decretul nr. 377 din 1960, potrivit cărora s-au instituit, în toată ţara, notariatele de stat în care activau notarii, funcţionari ai statului. Notarii de stat erau subordonaţi ierarhic Ministerului Justiţiei, unităţile notariatelor de stat fiind organe administrative. Era evident că, în acest mod de organizare, notarii de stat nu aveau independenţa necesară de a întocmi actele notariale la un nivel calitativ superior, care să satisfacă pe deplin interesele legale ale persoanelor solicitante. Până la înfiinţarea notariatelor de stat a existat instituţia notarilor publici în Transilvania, după modelul celei din Europa Occidentală, în restul ţării activitatea notarială fiind îndeplinită de tribunale şi judecătorii.
Numărul unităţilor notariale de stat era redus la numărul de judecătorii şi tribunale, alături de care funcţionau. într-o circumscripţie a unei judecătorii funcţiona un singur notariat de stat, astfel că, în întreaga ţară erau 140 de unităţi notariale, cu 277 de notari de stat încadraţi.
începând din anul 1990, odată cu dezvoltarea economiei de piaţă şi înlăturarea unor interdicţii şi restricţii în exercitarea drepturilor din legislaţia socialistă, a crescut tot mai mult activitatea notarială, astfel încât solicitările publicului nu puteau fi satisfăcute. Tot mai mulţi solicitanţi erau nevoiţi să se adreseze unei singure unităţi notariale dintr-o circumscripţie de judecătorie. Dacă, în perioada 1990- 1995, Ministerul Justiţiei a avut posibilitatea să mărească la 448 numărul notarilor de stat, cel al unităţilor notariale nu a putut fi majorat, din cauza sistemului de organizare. Notarii de stat şi personalul auxiliar depuneau eforturi inumane de a face faţă volumului mare de lucrări notariale, în spaţii restrânse şi, de cele mai multe ori, total necorespunzătoare.
Deci, în cadrul reformei generale a socictăţii româneşti se înscrie şi liberalizarea profesiei de notar, prin trecerea de la notariatul de stat la notariatul public. Numărul birourilor notariale s-a mărit corespunzător cu numărul notarilor care au optat pentru această funcţie, ceea ce a permis evitarea concentrării publicului la o singură unitate notarială şi efectuarea actelor notariale în condiţii deosebit mai bune. Totodată, notarii publici şi-au asumat riscul unor eforturi financiare substanţiale, prin contractarea de împrumuturi bancare, în vederea asigurării unor spaţii corespunzătoare şi a dotării acestora cu mijloace informatice moderne şi condiţii de lucru civilizate. Legea notarilor publici şi a activităţii notariale consacră prin art. 3 caracterul liberal, autonom şi de interes public al profesiei de notar public. Pentru că îndeplineşte un serviciu de interes public, notarul public, în conformitate cu art. 4 din lege, are autoritate publică, este numit de ministrul justiţiei, iar actul notarial, purtând sigiliul şi semnătura sa, are forţa probantă prevăzută de lege, precum şi caracter de titlu executoriu, în cazul actelor autentice. în aceste condiţii, notarii publici, având răspunderea proprie a activităţii lor, au contribuit substanţial ca actele solicitate de persoanele interesate să fie îndeplinite în mod operativ şi la un nivel calitativ superior, atât sub aspectul formei, cât şi al conţinutului lor, de constatare în conformitate cu legea, ceea ce a condus şi la prevenirea raporturilor juridice litigioase intervenite între ele, unul din rolurile deosebit de importante ale activităţii notariale.
Dacă, la data începerii activităţii notarilor publici, notarii de stat care au optat pentru această funcţie liberală şi autonomă erau în număr de 448, numai într- un an numărul lor aproape s-a dublat.
în prezent, cei 2.098 de notari în funcţie (din care 1.163 de notari individuali şi 935 de notari asociaţi) îşi desfăşoară activitatea în 1.577 de birouri notariale (din care 414 sunt birouri de asociaţi). In plus, în mediul rural funcţionează 315 sedii secundare.
De asemenea, notarii publici dăruiesc cu generozitate din experienţa şi cunoştinţele lor, pregătind profesional un număr de 146 de notari stagiari.
în birourile notariale se asigură locuri de muncă pentru 5.866 de angajaţi, calificaţi să deservească această profesie juridică.
în conformitate cu dispoziţiile legii, notarii publici din fiecare circumscripţie a Curţii de Apel teritoriale sunt constituiţi în Camere ale Notarilor Publici, existând în total un număr de 15 camere notariale locale iar, la nivelul întregii ţări, în Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, organizaţie profesională, cu personalitate juridică, care îi include pe toţi notarii publici în funcţie. Organul de conducerc executiv al Uniunii este Consiliul format din câte un reprezentant al ficcărei camere notariale locale, preşedintele şi doi vicepreşedinţi. Uniunea reprezintă şi apără interesele membrilor săi şi acţionează pentru prestigiul şi autoritatea profesiei de notar public.
Notarul public are competenţă teritorială şi materială.
Competenţa teritorială a notarilor publici este determinată de circumscripţia judecătoriei unde funcţionează birourile notariale.
Notarul public are competenţa materială să îndeplinească, în principal, următoarele acte:
- autentificarea înscrisurilor redactate de notarul public, dc solicitant sau de avocat;
- procedura succesorală notarială;
- legalizarea semnăturilor de pe înscrisuri, a specimenelor dc semnătură, precum şi a sigiliilor;
- primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de părţi.
Pentru actele şi procedurile întocmite, notarul are dreptul să încaseze un onorariu care este stabilit prin ordin al ministrului justiţiei.
Toate actele întocmite de notarii publici sunt supuse controlului judecătoresc. Totodată, la nivelul Uniunii, există un corp de inspectori notariali care efectuează un control intern al activităţii notariale.
Poate fi notar public cel care, în principal:
- are cetăţenia română şi domiciliul în România;
- este licenţiat în drept;
- a îndeplinit doi ani în funcţia de notar stagiar şi a promovat examenul de notar public sau a exercitat timp de cinci ani funcţia de judecător, procuror, avocat sau o altă funcţie de specialitate juridică şi dovedeşte cunoştinţele necesare funcţiei de notar public.
Este de menţionat faptul că, până în anul 2008, legea prevedea că, notar public poate fi cel care are numai cetăţenia română, însă, la 25 noiembrie 2008, legiuitorul român — în considerarea unor argumente de natură internaţională - a eliminat cuvântul numai, permiţând astfel şi persoanelor cu dublă cetăţenie să aspire la calitatea de notar public român. Această modificare legislativă nu a dus însă la schimbarea poziţiei Guvernului României în ceea ce priveşte condiţia naţionalităţii pentru accesul la profesia de notar public, în sensul susţinerii acestei condiţii, drept pentru care, Guvernul român a şi făcut cerere de intervenţie în favoarea Franţei, în procesul intentat de către Comisia Europeană unor state membre ale Uniunii Europene.
Un alt aspect important al activităţii notarilor din România este faptul că, în anul 2004, Ministerul Justiţiei a aprobat preluarea de către Camerele Notarilor Publici de la instanţele judecătoreşti a arhivelor succesorale ale fostelor Notariate de Stat, care au funcţionat în perioada 1953-1995 .
Acest proces a fost iniţiat de Camera Notarilor Publici Bucureşti.
în prezent, arhiva succesorală a Camerei Notarilor Publici Bucureşti constituie una din cele mai moderne instituţii de acest fel din România:
- în privinţa soluţiilor tehnice alese pentru
- depozitarea actelor, ce asigură cca. 1.700 de metri liniari de arhivă;
- în privinţa prelucrării informatizate a datelor care cuprind peste 1.000.000 de documente;
- prin calitatea şi promptitudinea serviciilor prestate de personalul Camerei faţă de notarii publici, alte autorităţi şi orice persoană interesată.
Eficienţa organizării acestei arhive s-a constatat cu ocazia finalizării procesului de restituire a proprietăţilor preluate abuziv de regimul comunist, prin punerea la dispoziţia persoanelor interesate a actelor necesare reconstituirii dreptului lor de proprietate.
Necesitatea realizării în condiţii cât mai bune a proiectului de informatizare generală a notariatului român a determinat Consiliul Uniunii să procedeze la înfiinţarea unei Societăţi Comerciale, INFONOT SYSTEMS SRL, al cărui obiect principal de activitate este extinderea planului general de informatizare prin crearea la nivel naţional a unui sistem centralizat de evidenţă unică a datelor.
Relevant pentru activitatea din ultima perioadă a notariatului român este faptul că, de la 1 ianuarie 2007, pentru sporirea siguranţei procedurilor notariale, au fost introduse la nivelul Uniunii patru registre naţionale:
1. Registrul Naţional de Evidenţă a Succesiunilor privind persoanele decedate cu ultimul domiciliu în străinătate, pentru bunurile din România;
2. Registrul Naţional de Evidenţă a Testamentelor Autentice;
3. Registrul Naţional de Evidenţă a Opţiunilor Succesorale;
4. Registrul Naţional de Evidenţă a Revocării Procurilor.
De asemenea, notarii români au posibilitatea, ca urmare a unui parteneriat dintre Uniune şi instituţiile statului, să verifice în bazele de date de evidenţă a persoanelor validitatea actelor de identitate ale solicitanţilor de acte notariale, în scopul eliminării substituirilor de persoane.
In anul 2005, o delegaţie a Comisiei Europene a evaluat sistemul de luptă împotriva spălării banilor din România. în acest sens, Ministerul Justiţiei, coordonator al misiunii de evaluare, a organizat întruniri cu reprezentanţii Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (organ subordonat Guvernului, înfiinţat în anul 1999), Parchetului şi Departamentului Naţional Anticorupţie precum şi ai asociaţiilor profesionale, printre care şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România.
Au fost stabilite măsuri şi proceduri de lucru în vederea perfecţionării modalităţilor de îndeplinire a prevederilor Legii nr. 656 din 2002 privind prevenirea şi combaterea spălării banilor, precum şi a actelor de terorism. Astfel, potrivit acestei legi, s-a stabilit în
sarcina structurilor de conducere a profesiilor liberale obligaţia efectuării unor controale. Nerespectarea obligaţiilor prevăzute de lege constituie contravenţie şi se constată prin procese-verbale, întocmite de persoanele desemnate să aplice sancţiuni.
Pentruaveni în sprijinul entităţilor raportoare s-a editat şi transmis către acestea Ghidul de Tranzacţii Suspecte. Existenţa ghidului facilitează înţelegerea noţiunii de tranzacţie suspectă şi îmbunătăţeşte sistemul de raportare, constituind un instrument de lucru necesar şi util în activitatea desfăşurată de notarii publici din România.
Au fost organizate workshop-uri şi seminarii de pregătire care au avut ca obiectiv discutarea modalităţilor de elaborare a unor proceduri interne de control de către entităţile raportoare non-financiare, printre care se numără şi notarii publici.
Prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România nr.112 din 26.03.2010 s- a înfiinţat Institutul Notarial Român, entitate cu personalitate juridică.
Institutul Notarial Român asigură cadrul organizatoric şi instituţional pentru perfecţionarea permanentă a activităţii notariale. Următoarele categorii profesionale pot beneficia de pregătirea oferită de Institut:
• candidaţii la statutul de notar stagiar
• candidaţii la statul de notar public, alţii decât notarii stagiari
• notarii stagiari
• notarii publici
• personalul de specialitate din birourile notarilor publici
• specialiştii din alte instituţii
Institutul Notarial Român eliberează diplome şi atestate recunoscute de instituţiile abilitate, sub patronajul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Muncii.
Printre activităţile pe care Institutul Notarial Român le derulează se numără:
• realizarea studiilor, programelor şi politicilor profesionale pe probleme privind dezvoltarea profesiei de notar public
• formularea de propuneri pentru îmbunătăţirea legislaţiei interne în materie notarială şi armonizarea acesteia cu cea a Uniunii Europene
• organizarea de colocvii, simpozioane, conferinţe profesionale
• crearea unei baze de date cu privire la legislaţia naţională şi internaţională de interes în activitatea notarială
• înfiinţarea şi organizarea unei biblioteci proprii
• editarea unor publicaţii pe probleme de doctrină şi practică notarială
• stabilirea unor relaţii de cooperare pe plan intern şi internaţional cu instituţii şi organizaţii cu
• atribuţii în perfecţionarea pregătirii profesionale, în sistemul profesiilor ce necesită pregătire juridică
De asemenea, începând din anul 1996, Uniunea editează Buletinul Notarilor Publici din România, revistă de informare şi dezbateri profesionale, care se editează în două limbi, română şi franceză, şi se difuzează gratuit tuturor notarilor români, unor personalităţi române şi străine şi notariatelor străine. Această revistă are un supliment, Activitatea Uniunii, unde sunt publicate acte interne şi acte normative de interes notarial.
Cea mai recentă apariţie publicistică sub egida Uniunii este revista Notari în Uniunea Europeană în care sunt reflectate, lunar, aspectele de interes major ale activităţii instituţiilor europene şi Consiliului Notariatelor din Uniunea Europeană (CNUE).
Sub coordonarea Colegiului de redacţie al Buletinului Notarilor Publici s-a procedat la reconstruirea şi actualizarea site-ului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România site prezentat atât în limba română, cât şi în limba franceză.
Deşi criza economică pare, încă, greu de depăşit, o abordare constructivă presupune o mai bună anticipare a măsurilor pe care le vom lua în viitorul apropiat. In acest sens Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România a continuat dezvoltarea direcţiilor de comunicare şi dialog prin măsuri precise, cum ar fi:
Parteneriate între UNNPR şi instituţiile publice având ca fundament utilizarea noilor tehnologii:
• încheierea de noi parteneriate, pe lângă cele existente, între Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi instituţiile publice şi private care să asigure accesul liber al notarilor publici la bazele de date ce conţin informaţii utile desfăşurării activităţilor;
• monitorizarea derulării parteneriatelor existente cu Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, în privinţa accesului la baza de date privind evidenţa populaţiei;
• extinderea eventuală a parteneriatului cu Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale cu includerea depistării actelor false, în special prin acces la datele cu referire la paşapoarte;
• monitorizarea protocolului cu Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor;
• semnarea unui nou protocol de colaborare între UNNPR şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind modul de efectuare a operaţiunilor de publicitate imobiliară în aplicarea Legii cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7 din 1996, republicată, cu modificările ulterioare.

Continuarea informatizării activităţii notariale:

• implementarea semnăturilor electronice;
• extinderea utilizării semnăturii electronice la noi proceduri şi activităţi notariale - valorificarea astfel a potenţialului său de siguranţă juridică;
• înfiinţarea unui centru de certificare informatică;
• crearea de soft-uri privind managementul birourilor notarilor publici;
• perfecţionarea aplicaţiei informatice care să asigure accesul rapid şi sigur atât la Registrele naţionale de evidenţă informatizată, cât şi la bazele de date ce conţin informaţii utile desfăşurării activităţii, în vederea interconectării cu baze de date similare din ţară şi străinătate;
Continuarea şi monitorizarea punerii în practică a demersurilor de ordin legislativ - în special în sfera extinderii competenţelor şi activităţii notariale - având ca scop contracararea efectelor crizei economice.
Principalele direcţii:
• Implementarea în activitatea notarială a competenţelor date în sarcina notarilor publici, prin adoptarea noului Cod Civil;
• Emiterea de către notarii publici, în baza unei proceduri suple şi rapide, a titlurilor executorii pentru diverse creanţe;
• Emiterea unui proiect de modificare şi completare a Normelor cu privire la tarifele de onorarii ale notarilor publici.
Activitatea internaţionala, pe scurt
Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România este membră cu drepturi depline în Uniunea Internaţională a Notariatului (UINL) din anul 1997 şi în Consiliul Notariatelor din Uniunea Europeană (CNUE) din 2007.
în ambele organizaţii, UNNPR este activă atât în forumurile de conducere, cât şi în comisiile de specialitate şi grupurile de lucru.
Din octombrie 2007, UNNPR are un reprezentant şi birou permanent pe lângă CNUE, la Bruxelles.
UNNPR a demlat un proiect de cooperare bilaterală cu Camera Notarilor din Quebec şi, în prezent, există acorduri de cooperare şi înfrăţire cu notariatele francez şi maghiar, atât la nivel central, cât şi local.
Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România este membru al Asociaţiei Notariatului Francofon, al Institutului Internaţional de Istorie a Notariatului şi al Forumului Notariatelor Balcanice.

 

Autor: Notar public Ion MARIN Vicepreşedinte al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România

Citeşte şi alte articole din blogul notarial: